Catalog de articole

Principală » Articole » PSIHOLOGUL – CREATOR DE VALOARE ARTISTICĂ

METAFORA “NU EU SUNT DE VINĂ!” - Numar concurs 5

Maria este elevă în clasa a IV-a, la o Şcoală din cartier. Învaţă bine. Este o fată liniştită, uneori chiar prea tăcută, alteori parcă se teme de ceva.

De la o vreme, părinţii ei se ceartă în fiecare seară. Fata adoarme cu greu, de cele mai multe ori îşi astupă urechile cu perna ca să nu mai audă cuvintele grele pe care şi le rostesc cei doi părinţi. Somnul nu mai este odihnitor şi copila a început să îşi facă tot felul de griji. Este foarte atentă să nu greşească cu ceva, pentru a nu fi ea ţinta certurilor dintre părinţi.

Într-o seară însă, certurile au continuat pe un ton aprins, iar Maria nu s-a putut odihni deloc. A doua zi, la şcoală nu a mai putut fi atentă, ba chiar a adormit cu capul pe bancă.

- Maria, ce se întâmplă cu tine? a întrebat-o doamna învăţătoare. Observ că nu mai poţi fi atentă, nu mai participi la ore. Aş dori să stau de vorbă cu unul dintre părinţii tăi. Te rog să îi dai mamei acest bileţel şi să îi spui să treacă pe la şcoală.

Fata s-a înroşit toată şi nu a fost în stare să scoată niciun cuvânt. Ajunsă acasă nu a spus nimic din ceea ce s-a întâmplat la şcoală. I-a fost teamă să arate bileţelul prin care doamna îi înştiinţa pe părinţi că fata nu mai poate fi atentă şi adoarme în timpul orelor, aşa că l-a pus cu grijă în penar. Îi era din ce în ce şi mai frică…un tremur îi cuprindea trupul şi îşi tot repeta în gând: “Ce mă fac? Acum sunt sigură că se vor certa din cauza mea... Eu sunt singura vinovată!” Gândurile acestea o determinau să nu se mai poată concentra nici la teme. Timpul trecea şi neliniştea fetei creştea tot mai mult… Trebuie să îmi fac temele! Ar fi groaznic să fac altă greşeală şi mă certe doamna şi pentru acest lucru! Nu aş suporta să îi supăr din nou pe părinţii mei!

Fără să îşi dea seama, atunci când a deschis penarul pentru a-şi lua stiloul să îşi facă temele, bileţelul a căzut iar mama, prezentă în sufragerie, a observat reacţia fetei şi a înţeles că îi ascunde ceva. S-a aplecat şi l-a citit.

- Maria, ai face bine să fii atentă şi să nu mai dormi în clasă! Dacă începi să vii cu note proaste, ai de-a face cu tatăl tău! i-a spus mama pe un ton aprig.

Fata s-a îngrijorat şi mai tare şi a simţit cum începe să îi tremure bărbia: “Ce mă fac acum? Am făcut atâtea greşeli! Nu am cum să le îndrept! Au dreptate să fie toţi supăraţi pe mine!”

Mai târziu certurile dintre părinţii ei au ţinut-o din nou trează mult timp. Din camera de alături se auzeau vocile aprinse ale părinţilor:

- Este numai vina ta! Maria adoarme la şcoală şi nu se mai poate concentra, pentru că tu ţipi noaptea la mine! M-am săturat!” a ţipat mama.

- Nu da vina pe mine! a urlat apoi tatăl. Nu sunt eu vinovat de ceea ce se întâmplă!

Auzind toate acestea, fata nu a putut adormi şi toată noaptea şi-a repetat: “Este groaznic! Nu mai suport! Numai eu sunt vinovată! Cum am putut să fiu aşa?”

A doua zi, la şcoală, Maria nu a putut ţine pasul cu colegii ei. Era tot mai obosită, retrasă, ba chiar a fost surprinsă de doamna învăţătoare din nou cu capul pe bancă. Gândindu-se că ceva se întâmplă cu ea, doamna învăţătoare a sunat-o pe mama Mariei şi a convins-o să îi facă o programare la cabinetul psihologului şcolar.

Ziua următoare Maria a întâlnit-o pe doamna psiholog. Se cunoşteau. Se mai întâlniseră la ore şi Maria i-a făcut o impresie bună de fiecare dată.

Atunci când a rămas să discute cu consilierul despre problemele ei, fata repeta printre lacrimi: “Părinţii mei se ceartă foarte des… eu sunt vinovată! Din cauza mea se ceartă! Eu i-am supărat! Şi pe doamna învăţătoare am supărat-o! Eu sunt singura vinovată! Merit să mi se întâmple toate acestea!”

Văzând-o cât de mult suferă şi cum se învinovăţeşte, consilierul i-a cerut Mariei să îşi aducă aminte şi să îi dea şi alte exemple de situaţii care au determinat-o să se simtă vinovată. Fata a spus că s-a simţit vinovată când a copiat rezolvarea unei probleme de matematică de la colega ei şi a minţit-o pe doamna învăţătoare că a rezolvat-o ea, sau când a ascuns faptul că ea a spart vaza preferată a mamei… Şi-a amintit şi ultima întâmplare legată de ea şi de colega sa, Irina, pe care a poreclit-o “grăsana” în faţa colegilor ei.

- Cum te-ai simţit atunci? a întrebat-o psihologul.

- M-am simţit vinovată, m-am simţit prost, pentru că Irina nu mi-a vorbit niciodată urât.

- Atunci era util să te simţi aşa, pentru că ai greşit, ai spus acele cuvinte intenţionat, iar dacă tu te-ai simţit vinovată, acest lucru avea să te împiedice să mai greşeşti faţă de colega ta, i-a explicat psihologul. … Însă în cazul părinţilor tăi, ai adormit cu capul pe bancă pentru că nu te puteai odihni noaptea, din cauza certurilor lor… Deci este inutil să te simţi vinovată pentru că nu ai avut intenţia de a-i supăra pe părinţi adormind la şcoală.

Maria a înţeles care era diferenţa între cele două situaţii şi şi-a dat seama că nu trebuia să se simtă vinovată pentru greşelile care nu îi aparţineau ei, ci părinţilor săi.

După discuţia psihologului cu Maria şi cu părinţii acesteia, fata a învăţat treptat să renunţe la acele gânduri care o făceau să se simtă vinovată, devenind pe zi ce trece, mai sigură pe ea, mai puternică. Nici părinţii ei nu se mai certau acum aşa de des. Dar când se mai întâmpla acest lucru, Maria îşi repeta: “Nu-mi place când părinţii mei se ceartă, dar pot să accept acest lucru, deoarece nu eu sunt de vină! Sunt convinsă că mâine supărarea le va trece!

Zilele treceau şi fata nu s-a mai simţit vinovată pentru situaţiile neplăcute create de cei doi părinţi. Treptat a reuşit să îşi recapete încrederea. La ultima întâlnire cu psihologul, întrebată cum se simte, Maria a adăugat cu mândrie: ,,Acum mă simt mult mai puternică şi atât doamna învăţătoare cât şi părinţii mei îmi spun că sunt mândri de ceea ce fac. Am mai mult curaj şi accept să mă simt vinovată doar pentru greşelile mele. Când lucrurile nu merg bine cu cei din jurul meu, nu înseamnă că se întâmplă din vina mea. Am renunţat la vinovăţie!” a adăugat ea cu o voce fermă.

Categorie: PSIHOLOGUL – CREATOR DE VALOARE ARTISTICĂ |(04.27.2014)
Vizualizări: 467 | Rating: 3.6/11
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Logare ]
Căutare
Categoriile secţiunii
PSIHOLOGUL – CREATOR DE VALOARE ARTISTICĂ [6]
Bookmarks
                                                                              
Powered by uCoz