Catalog de articole

Principală » Articole » PSIHOLOGUL – CREATOR DE VALOARE ARTISTICĂ

SPERANŢA - Număr de concurs 1

Aţi auzit de speri-în-minuni-land? Nu?!   Nici eu nu am ştiut, până de curând. E un tărâm în care se vând, la liber, speranţe.  Nu ştiţi ce e speranţa? Păi... e un mic bibelou alb, un îngeraş cu aripioare pe care îl poţi pune în pomul de Crăciun.  Dacă ai făcut rost de speranţa asta.....,    dorinţa e ca şi îndeplinită!   Sigur, tot ce e nevoie să faci e să îţi iei o speranţă şi să ai grijă de ea.  M-am dus şi eu...    normal!   Doar aveam atâtea dorinţe!  Am găsit magazinul întrebând.  Când întâlneam oameni care spuneau că nu cunosc speranţele, ştiam că nu e direcţia bună!   Era clar că ei nu circulau în zona aceea.  Desigur, când întâlneam oameni cu speranţe, deja ştiam că mă apropii.  În sfârşit, când am văzut magazinul, mi-am dat seama imediat că acela trebuie să fie. Am intrat cu nerăbdare şi cineva m-a îndrumat către raftul cu speranţe.  Erau tot felul de obiecte ciudate, cărora nu le cunoşteam utilitatea.     Dar unde erau speranţele?..    Ce se întâmplase cu ele? Când eram aproape pe punctul de a ceda, am zărit într-un colţ micul bibelou, o speranţă, cum vă spuneam.  Era ultima!   Mâinile îmi tremurau de emoţie...    Am apucat speranţa cu  amândouă mâinile şi nu ştiu cum, cum s-a întâmplat(??!!) mi-a scăpat printre degete!!!! ...    Era jos, spartă în două bucăţi.  Într-o clipă am trecut de la extaz la disperare.  Realitatea crudă se înfăţişa înaintea mea: speranţa mea se spărsese, puteam să mă lamentez, puteam să mă prefac nepăsătoare, realitatea era că nu mai aveam o speranţă întreagă.  Am analizat situaţia şi am decis: o cumpăr aşa.  Cei de la casa de marcat mi-au zis că eram de fapt obligată să o iau, pentru că doar eu o distrusesem.  Eram autoarea speranţei distruse.  Mi-am luat speranţa făcută bucăţi şi am ieşit.  Cineva mi-a zis din urmă că speranţa, chiar şi sfărâmată, e tot speranţă. 

,,Mda”...,  am oftat şi m-am întors tăcută acasă.  Ce aş fi putut să fac? Asta era tot ce aveam! Un timp am privit bucăţile şi m-am gândit la câte dorinţe aş fi putut să îmi îndeplinesc cu ea!!!   Dar speranţa mă privea şi ea: ,,Asta e ceea ce ai!“.  Am potrivit cele două bucăţi şi le-am lipit - arătau chiar bine!   Îmi priveam rezultatul şi un gând a apărut pe neașteptate: Oare n-aş putea, chiar eu, să îmi împlinesc dorinţele?! 

Categorie: PSIHOLOGUL – CREATOR DE VALOARE ARTISTICĂ |(04.26.2014)
Vizualizări: 321 | Comentarii: 4 | Rating: 4.2/33
Total comentarii : 4
4  
Orice dorinta!

3  
Bravo! bravo!

2  
Interesanta poveste SPERANTEI :-)

1  
Numarul 1.

Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Logare ]
Căutare
Categoriile secţiunii
PSIHOLOGUL – CREATOR DE VALOARE ARTISTICĂ [6]
Bookmarks
                                                                              
Powered by uCoz